Sanatatea TV

Stresul, oboseala, depresia, anxietatea, consumul de alcool sau unele boli sunt duşmanii recunoscuţi ai lipsei libidoului la femei.

Stresul reprezintă una dintre cauzele cele mai frecvente de inhibare, scădere sau mai grav de dispariţie a libidoului la femei. Expus la un stres prelungit, organismul nostru eliberează o cantitate mai mare de cortizon, hormon care inhibă axa normală de stimulare a glandelor   se­xuale şi apariţia dorinţei sexuale.

Stresul cronic poate afecta într-o măsură mult mai mare organismul femeii, căci poate cauza probleme menstruale - cicluri menstruale neregulate sau chiar de amenoree de stres (absenţă a menstruaţiei). Iar dacă stresul se asociază cu oboseala, dorinţa sexuală scade în intensitate, sau nu va mai exista deloc. Oboseala cronică scade nivelul hormonilor care stărnesc sentimentul de afectivitate şi dorinţa sexuală. Depresia, de care suferă un număr din ce in ce mai mare de femei, este o altă cauză de libido scăzut. Alţi factori care contribuie la scăderea libidoului la femei sunt reprezentanţi de probleme de anxietate, consum de alcool, sarcină, apropierea menopauzei, modificări hormonale sau boli ca diabetul sau cele cardiovasculare.

De cele mai multe ori, din rusine, sau crezând că se va rezolva de la sine, femeile nu discuta despre problema lor nici cu partenerul de cuplu, dar nici cu medicul curant . Problemele sexuale la femei apar si in urma unor boli ca diabetul si bolile cardiovasculare. Alte cauze care pot afecta libidoul sunt cele legate de sarcină, de apropierea menopauzei sau unele modificări hormonale. Lipsa libidoului sau diminuarea acestuia trebuie discutată neapârat cu medicul ginecolog care va depista cauza şi va prescrie medicamente sau o recomandare către un medic psiholog. Un alt impediment în buna funcţionare a relaţiei de cuplu este şi timpul limitat petrecut impreună de cei doi parteneri, pentru că in absenţa acestor momente nu poate exista comunicarea, tandreţea, înţelegerea.

O metodă eficientă de combatere a apatiei sexuale a femeii este acordarea unei atenţii mai mari clipelor de intimitate. Şi nu uitaţi - aproape orice problemă de cuplu îşi găseşte rezolvarea dacă discutaţi cu partenerul!

Perioada de sarcină este plină de fericire, nerăbdare, emoţii şi griji. Te întrebi la orice pas dacă totul decurge normal, ce am voie să fac şi ce nu, ce îi poate face rău micuţului, dacă procedezi cum trebuie sau nu. Poţi adora această perioadă sau îţi poţi dori să treacă cât mai repede, dar cu bine.

Trebuie să înţelegi că perioada de sarcină este un timp al schimbărilor: se schimbă corpul, gândurile şi sentimentele tale. Schimbările hormonale pot afecta şi comportamentul sexual al femeii. Te poţi simţi extrem de sexy, soţul tău se bucură de formele tale mai voluptoase, te simţi eliberată de “povara” atenţiei pentru contracepţie. Pe de altă parte, te simţi greoaie, obosită, irascibilă, ai greţuri şi numai la sex nu îţi stă gândul, mai ales în primele trei luni de sarcină. În plus, interesul sexual este scăzut pentru că ţi-e frică că sexul în timpul sarcinii îi poate face rău copilului din pântec.

Studii recente chiar au demonstrat că activitatea sexuală constantă în timpul sarcinii poate avea influenţe benefice asupra stării de sănătate a dumneavoastră, asupra pshicului, pentru că vă simţiţi la fel de dorite ca înainte şi beneficiaţi de toată atenţia partenerului în timpul actului sexual.

Trebuie să ştii că dacă ai o sarcină normală, sexul nu este contraindicat, iar contactul sexual nu dăunează fătului, cu excepţia situaţiei în care există o afecţiune medicală. Sexul în timpul sarcinii nu determină un avort, deoarece fătul este bine protejat în lichidul amniotic. Pierderea sarcinii în primul trimestru este cauzată, în majoritatea cazurilor, de o anomalie cromozomică a embrionului şi nu de contactul sexual. Pot apărea mici sângerări, situaţie în care trebuie să vă adresaţi medicului deoarece pot fi cauzate de o zgârietură pe mucoasa colului uterin sau alte probleme medicale care necesită atenţia medicului.

De asemenea, vă puteţi lovi de refuzul sau reticenţa bărbaţilor de a face sex în timpul sarcinii este explicat din teama că va răni fătul, că mămica poate avea dureri. Partenerul tău este copleşit de schimbările prin care trece corpul tău, dar şi cu viaţa voastră de cuplu. Trebuie să ştiţi că distanţa dintre căpătul vaginului şi capul fătului este de 4-5 cm, deci organul sexual al bărbatului nu va putea atinge niciodată bebeluşul, chiar dacă este vorba de o penetrare profundă.

Contactul sexual se poate interzice încă din primele luni de sarcină dacă există antecedente de avort spontan, dacă pacienta prezintă sarcină cu probleme, risc de naştere prematură sau sângerări, dacă mămica are o infecţie, dacă membranele sunt rupte sau există scurgeri de lichid amniotic. O altă contraindicaţie o reprezintă diagnosticul de placenta previa şi existenţa sarcinii multiple (gemeni, tripleţi).

Întreabă-ţi medicul ginecolog dacă poţi face sex în această perioadă. Acesta îţi va spune exact ce indicaţii există, special pentru sarcina ta. Ginecologii recomandă totuşi evitarea contactului sexual în perioada din lună când în mod normal ar fi trebuit să apară menstruaţia. Cu cât te apropii de momentul naşterii, discută cu medicul dacă este indicat să aveţi contact sexual şi până în ce lună de graviditate. Sexul este bine să fie întrerupt totuşi în ultimele săptămâni înainte de naştere deoarece s-a constatat că sperma conţine o substanţă, prostaglandină, care în sarcina avansată, poate induce demararea travaliului.

Poziţia în timpul sexului pe perioada sarcinii este foarte importantă. Se poate folosi o loţiune lubrifiantă, pentru ca penetrarea să fie mai uşoară. În timpul sarcinii nu trebuie introduse diferite obiecte de joc sexual sau stimulare în vagin. De asemenea, nu sunt indicate nici spălăturile vaginale de după actul sexual şi nici sexul sub duş. În timpul actului sexual nu trebuie să existe durere. Dacă apare orice durere, se recomandă consultul medicului specialist. Umflarea sânilor presupune o sensibilitate mai ridicată la atingeri, deci bărbaţii trebuie să fie mai atenţi sau să evite atingerea lor sau presiuni exercitate asupra lor.

În primele luni de sarcină, poziţiile cu care sunteţi obişnuiţi nu au de ce să fie schimbate. Cel mai important este să vă simţiţi bine în timpul actului sexual, atât tu cât şi partenerul tău, comunicarea fiind deosebit de importantă. Trebuie să renunţaţi la poziţia misionarului, cea când este el deasupra şi la sexul acrobatic. Schimbă rolurile, treci tu deasupra, la conducere, pentru a controla ritmul şi adâncimea penetrării. Puteţi încerca de asemenea să staţi amândoi pe o parte, faţă în faţă (la începutul sarcinii) sau poate veni el la spatele tău când sarcina e mai avansată. Trebuie să evitaţi să staţi pe spate, deoarece greutatea uterului poate bloca vasele de sânge ce vascularizează uterul şi membrele inferioare.

Nu uitaţi că dialogul atât cu partenerul, cât şi cu medicul ginecolog, poate rezolva o multitudine din temeri şi vă poate răspunde întrebărilor dumneavoastră legate de viaţa de cuplu pe perioada sarcinii. Nu te simţi inhibată şi bucură-te de senzualitatea şi sexualitatea ta! Dă frâu liber imaginaţiei şi tandreţei !

Orice gravidă se întreabă dacă are voie să fac gimnastică pe perioada sarcinii sau nu, când s-o înceapă, unde se adresează, ce efecte are asupra fătului şi ei. Gimnastica medicală pentru gravide e recomandată şi are extrem de multe beneficii atât asupra fizicului, cât şi psihicului. O dată ce am primit undă verde de la medicul curant, analizele sunt bune şi sarcina decurge normal, este tipul să renunţi la mentalitatea de genul “trebuie acum să mănânc cât doi şi să ma odihnesc mult, să nu fac nimic”!

Gimnastica medicală, în afară de menţinerea unui tonus muscular crescut, ajută gravidele şi prin susţinerea psihologică oferită. Găsesc prietenie, susţinere şi înţelegere, atât de la colegele gravide, dar mai ales de la kinetoterapeut care este înarmat cu răbdare, profesionalism şi pricepere şi poate adapta exerciţiile în funcţie de fiecare caz în parte pentru ca fiecare graviduţa să se simtă înţeleasă şi în centrul atenţiei.

Gimnastica pentru gravide presupune exerciţii uşoare, cu repetări puţine deoarece atunci când o femeie este gravidă nu se face tonifiere, ci se urmăreşte menţinerea tonusului muscular. Se lucrează cu precadere coloana lombară, bazinul, pentru muşchii pectorali, picioare, perineu, exerciţii pentru respiraţie. În general pentru menţinerea unui bun tonus pe toate grupele musculare, pe mobilitatea articulaţiilor, dar şi pentru relaxarea corpului. Datorită gimnasticii medicale, travaliul va fi mai scurt şi mai putin solicitant, dureros, gravida fiind învăţată să-şi contracte musculatura împlicată la naştere. De asemenea, scade riscul rupturii de perineu şi al apariţiei hemoroizilor.

Se recomandă efectuarea gimnasticii medicale destinate gravidei din săptămâna a 12-a de sarcină până în ultimele zile înaintea naşterii, condiţia fiind ca femeia gravidă să se simtă bine, gimnastica putând fi începută şi continuată numai cu acordul medicului curant. Din săptămâna a 12-a încep gravidele care nu au avut probleme pe parcursul acestor 12 săptămâni, cele care au avut probleme precum mici sângerări, anemii, desprinderi de plancentă, trebuie să rezolve aceste probleme şi apoi pot începe gimnastica medicală, dar numai la recomandarea şi acordul medicului curant. Prima şedinţă este de testare, în care se observă cum se comportă şi cum rezistă fizic gravida şi, după avizul medicului, se poate începe gimnastica medicală.

Exerciţiile se realizeaza de un kinetoterapeut specializat, care măsoară pulsul şi tensiunea arterială. Kinetoterapeutul este singurul în măsură să stabilească programele de exerciţii specifice în funcţie de vârsta gravidei, stadiul şi evoluţia sarcinii, rezistenţa la efort, starea generală de sănătate în timpul exerciţiilor.
Gimnastica medicală, în combinaţie cu masajul, previne previne apariţia varicelor şi vergeturilor. Exerciţiile fizice se efectuează îndeosebi pe expiraţie, spre deosebire de fitness-ul normal care pune accent pe inspiraţie.
Gimnastica medicală pentru gravide este bine să se facă cel puţin o dată pe săptămână, dar ideal ar fi de 2-3 ori pe săptămână, şedinţele durând în general o oră. Ideal ar fi ca exerciţiile să fie efectuate la primele ore ale dimineţii şi nu seara, din cauza oboselii acumulate de gravidă pe perioada întregii zile.
Exerciţiile pot să difere în funcţie de trimestrul de sarcină în care se află gravida, unele exerciţii sunt personalizate, în funcţie de afecţiunile şi disconforturile resimţite de gravidă în timpul sarcinii. In primul trimestru se fac exerciţii uşoare, de relaxare şi respiratie, evitându-se exerciţiile în forţa pentru că se poate provoca un avort spontan. Din trimestrul doi sunt recomandate exerciţiile care întăresc musculatura pelvi-perineală, abdominală şi fesele. În ultimele săptămâni se învaţă tehnica naşterii: cum să se încordeze, să screme, cum să respire, ce au voie să facă şi ce nu în timpul travaliului etc.

VEZI VIDEO: Emisiunea “Gimnastica medicală pentru gravide – Partea I şi II”, emisiunea realizată cu kinetoterapeut Cerasela Radu, specialist în gimnastică pentru gravide, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie “Prof. Dr. Panait Sârbu”. În această emisiune ne sunt exemplificate o serie de exerciţii de gimnastică medicală destinate gravidelor. Emisiunea se poate urmari la Categoria Medicina Fizica.

Scorul APGAR reprezintă punctajul acordat de medic nou născutului imediat după naştere, sau pe inşelesul tuturor, prim notă obţinuta de micuţi. Controlul se realizează de către neonatolog la 60 de secunde după naştere. Medicul măsoară următorii parametri:

• respiraţia spontană

• frecvenţa cardiacă

• culoarea tegumentelor

• excitabilitatea reflexă

• tonusul muscular

În funcţie de respectivele manifestări clinice pe care le prezintă, nou-nascutul primeşte un scor, cunoscut drept scorul APGAR.
Scorul Apgar a fost propus de către Virgina Apgar în anul 1953, ca o modalitate de evaluare a stării nou-născutului imediat după naştere. În funcţie de valoarea scorului Apgar, nou-nascuţii se împart în patru grupe:

• Scorul Apgar 8-10 – copilul respiră normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100/min, iar tegumentele capătă culoarea roz generalizată. Medicul aspiră secreţiile orofaringiene. De acest scor beneficiează conform medicilor peste 90% dintre nou născuţi. În cazul În care medicul neonatolog nu este în sală, scorul Apgar poate fi calculat copilului dumneavoastră şi de către medicul ginecolog
• Scorul Apgar 5-7 – nou născutul nu respiră iniţial spontan, iar respiraţia se reia doar dupa manevrele tactile. Ritmul cardiac este mai mare de 100 bătăi pe minut, dar culoarea tegumentelor rămâne cianotică. Se poate asocia administrarea de oxigen.
• Scorul Apgar 3-4 - copilul nu respiră spontan, în ciuda stimulării tactile, iar ritmul cardiac este mai mic de 100/min.
• Scorul Apgar 0-2 - nou-născutul care nu respiră, nu are bătăi cardiace audibile, tonusul muscular este scăzut, este cianotic şi nu reacţionează reflex la dezobstrucţia căilor aeriene.

Peste 50% dintre prematurii cu vârsta gestaţională de 25-26 săptămâni primesc scorul Apgar cuprins între 0-3, fără să aiba acidoza severa, si răspund foarte bine la resuscitare.
Scorul Apgar calculat imediat după naştere nu este cel mai important. Relevanţa cea mai mare o are scorul care este măsurat la aproximativ 20 de minute după naştere.
Scorul APGAR este util si prin prisma simplităţii cu care este calculat. Foarte usor de constatat, măsurând cu acurateţe starea de sănătate a bebeluşului în primele momente din viaţă, scorul APGAR este astăzi folosit în maternităţile din lumea întreagă !

Ce scor a obţinut bebeluşul tău la naştere ?

Aşteptăm răspunsurile tale pe forum în topicul deschis special pentru aceast subiect -> Scorul APGAR.

VEZI VIDEO: Scorul APGAR, Dr. Adrian Crăciun, medic neonatolog, Spitalul Cantacuzino. Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Pediatrie.

Legătura strânsă dintre copil şi mamă în timpul sarcinii are loc atât la nivel celular cât şi la cel afectiv, al cărui centru neuronal este în creier. Mama şi copilul aflat în pântec dezvoltă astfel o relaţie care are o puternică bază biologică încă din primele luni de sarcină.
Conform ziarului El Mundo, o lucrare publicată de Universitatea din Navarra reuşeşte să explice ultimele progrese ştiinţifice asupra acestui fenomen natural care face ca embrionul, care este o entitate străină organismului matern să nu fie respins de corpul mamei ca un pericol şi să nu fie activate mecanismele de apărare corespunzătoare.
Autoarea lucrării, profesoara Natalia Lopez Moratalla, a explicat că această toleranţă imunologică se generează prin intermediul unor substanţe pe care le eliberează embrionul încă din primele zile de viaţă şi care dezactivează celulele materne care suscită respingerea.
Una dintre descoperiri este că femeile însărcinate au, în măduva osoasă, celule suşă multipotenţiale provenite de la făt, în proporţie de două până la şase unităţi la mililitru de sânge. Acest fenomen poartă numele de “microchimerism”. “S-a verificat că acestea apar din a patra săptămână de sarcină şi că rămân în corpul femeii pe întreaga durată a vieţii. Existenţa lor a fost dovedită şi după 20 de ani în regenerarea spontană a inimii mamelor care sufereau de cardiopatie sau în repararea hepatică”, a explicat Natalia Lopez Moratalla.
Manuel Gimenez Amaya, profesor la catedra de Embriologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a subliniat că această descoperire poate avea “importante aplicaţii clinice având în vedere că este vorba de celule diferite care convieţuiesc”. Însă această parte moleculară este un complement important în legătura de afectivitate cu fetusul, care se produce în creierul mamei ca urmare a modificării hormonilor în timpul sarcinii.

Elementul-cheie este oxitocina, hormonul încrederii şi al plăcerii şi cortizolul, un hormon care este activat ca răspuns la stres. ”Într-o situaţie de stres, neuronii cerebrali ai hipotalamusului generează un factor care determină eliberarea de cortizol, însă la femeile gravide nu este aşa. Între luna a doua şi a patra de sarcină, ovarele de 10 până la 100 de ori mai mult progesteron şi se diminuează astfel răspunsul emoţional şi fizic la stres”, precizează Lopez Moratalla.

Pe de altă parte, cercetători de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care îl presupune starea de stres la femeile însărcinate. Ei au descoperit că o stare prelungită de stres şi contactul cu anumiţi alergeni pot predispune la sugarul hrănit la piept îmbolnăvirea de astm infantil. Cercetătorii americani au explicat că stresul la femeile însărcinate poate influenţa sistemul imunologic al bebeluşului. Una din concluziile studiului realizat în mediu urban asupra a 387 de mame lactante şi care au fost supuse la nivele diferite de stres, a fost că expunerea la alergeni (acarienii din praful locuinţei) în timpul sarcinii, duce la creşterea nivelului de imunoglobulină E, anticorpul care are legatură cu imunitatea.
Potrivit cercetătorilor spanioli, în timpul sarcinii, fetusul trimite semnale care stimulează producerea, începând din luna a cincea de sarcină, a unui neurotransmiţător denumit oxitocina, corelat cu încrederea. Profesorul spaniol a explicat că în urma acestui proces “se acumulează oxitocina în diferite zone ale creierului, iar acestea generează schimbări structurale şi funcţionale care au drept consecinţă creşterea afectivităţii faţă de copilul purtat în pântec”.
Această legătură afectivă a fost vizualizată cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale a creierului în care se observă cum la vederea imaginii propriului copil se activează partea legată de afectivitate. Prin sistem s-a descoperit că răspunsul cerebral este mai intens în timpul plânsului copilului decât la cel al râsului, servind mai bine la recunoaşterea a ceea ce doreşte copilul. La fel se întâmplă şi când se prezintă o situaţie negativă, cum este de exemplu, cea de separare spre deosebire de cea a jocului.

Oxitocina, care se acumulează în timpul sarcinii, începe să se elibereze la fiecare mişcare a fătului înainte a se naşte /celebrele lovituri cu picioarele/ dar şi în timpul naşterii şi al alăptării, sau când nou-născutul suge la piept, intensificând afectivitatea mamei. “Aceste prime contacte fizice întăresc legătura dintre mamă şi copil, care rămân gravate în creier”, asigură cercetătorul spaniol. Ea a subliniat însă că această relaţie specială poate fi zdruncinată dacă apare o alterare emoţională care să rupă echilibrul şi atunci instinctul matern pierde din intensitate. În unele cazuri poate fi chiar patologic.

În timpul sarcinii, mai mult decât oricând femeia trebuie să aibă o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. La peste jumătate din gravide, s-a constatat o stimulare accentuată a apetitului care debutează de obicei la începutul trimestrului al doilea şi se menţine până la sfârşitul sarcinii, uneori diminuând în ultimele luni.

De asemenea se constată frecvent modificări ale gusturilor gravidei, preferinţe pentru fructe, murături, mâncăruri sărate, condimentate. Astfel, unii autori au stabilit creşterile medii în greutate a gravidei cu evoluţie normală a sarcinii în patru momente:

-650 g: în primele 10 săptămâni
-4 kg: la 20 de săptămâni
-8,5 kg: la 30 săptămâni
-12,5 kg: la 40 de săptămâni

Cheia unei alimentaţii corespunzătoare pe parcursul sarcinii este echilibrul şi varietatea. În primul rând, nu trebuie să mâncaţi pentru doi, ci trebuie să mâncaţi mai consistent decat de obicei şi diversificat. Ai nevoie de 300 calorii în plus pe zi şi de o cantitate suplimentară de acid folic, fier, zinc şi calciu. Alimentaţia trebuie să cuprindă alimente sănătoase, din toate grupele alimentare: fructe, legume, cereale, carne, lactate. Se preferă mesele în cantităţi mici dar în număr mai mare pe zi, decât mese puţine şi bogate, deoarece în acest fel se ameliorează şi greţurile caracteristice perioadei de început a sarcinii şi se evită supraalimentaţia. Cantitatea de fructe consumate pe zi este de 500 grame, ideal consumate dimineaţa, până la ora prânzului. Este recomandat să consumaţi câte un singur tip de fruct la o masă, iar după câteva ore să schimbaţi tipul de fruct.

Salatele de crudităţi pot fi asezonate cu 1-2 linguri de seminţe de susan, susanul conţinând mai mult calciu decât un pahar cu lapte, cu seminte de dovleac sau cu germeni de grâu sau seminţe de in.

Baza alimentaţiei pe o zi:

1. Cereale: 8 porţii (de exemplu o felie de pâine din grâu integral, o ceaşcă de cereale; o jumătate de cană de paste sau orez)
2. Legume: 4 sau mai multe porţii (două legături de morcovi, o ceaşcă de verdeţuri măcinate; o ceaşcă de brocoli sau conopidă gătită). Morcovii sunt foarte bogaţi în vitamina A şi fibre.
3. Fructe: 2-4 porţii (un măr mic, portocală, pară sau o ceaşcă de stafide). Bananele sunt o bogată resursă de potasiu şi de energie, digerându-se uşor. Se pot amesteca cu cereale şi iaurt.
4. Lactate: 3 porţii (250-300 ml de lapte sau iaurt ori 50 g de brânză). Iaurtul este alimentul care îţi dă 25% din doza zilnică de calciu, proteine, fibre şi câteva din vitaminele şi mineralele de care organismul are nevoie.
5. Carne de porc, de vită, de pui sau de peşte, ouă, alune sau seminţe: 2-3 porţii (carne de vită porc sau de pasăre gătită ori fructe de mare).
6. Grăsimi, uleiuri sau dulciuri: foarte puţin. Când aveţi poftă de dulce, consumaţi fructe uscate precum caisele, stafidele. În loc de îngheţată, consumaţi un iaurt de fructe îngheţat. Puteţi să înlocuiţi plăcintele de mere cu un măr copt la cuptor.
7. Omega-3. Include in dieta ta nuci şi seminţe de in

Un litru de lapte de soia poate asigura cu succes o treime din necesarul zilnic de calciu şi vitamina D. Este ideal să includeţi în meniu alimente precum tofu, care are 10 g de proteine.

Necesarul de lipide în timpul sarcinii este puţin modificat, creşte astfel necesarul de proteine şi glucide. Sunt necesare în cantităţi crescute fierul, calciul, acidul folic şi vitamina D. Fibrele alimentare sunt importante în combaterea constipaţiei.

În timpul sarcinii necesarul de fier se dublează, ajungând la 30 mg/zi. Surse alimentare de fier sunt: carnea roşie, în special ficatul, rinichii şi carnea de vită, gălbenuşul de ou, nucile, fasolea, spanacul, germenii de grâu, fructe uscate. Fierul din sursele animale se absoarbe mult mai bine decât cel din surse vegetale.

Nevoile de proteine în timpul sarcinii sunt uşor crescute, fiind necesar un supliment de 25-30 g proteine/zi faţă de cantitatea recomandată înainte de sarcină. În timpul sarcinii se recomandă un aport zilnic de 1,5 g/kg corp de proteine, din care aproximativ jumătate să fie de origine animală: lapte, brânză, iaurt, carne (pasăre, vită sau peşte) şi ou.

Trebuie să se ţină seama de glucidele provenite din cereale integrale, orez, fructe, legume care sunt şi surse de vitamine din grupul B.
Surse alimentare bogate în calciu şi fosfor sunt: lactate (lapte integral, iaurt), brânzeturi, fructe şi ouă. Excesul de calciu este periculos în timpul sarcinii, deoarece poate declanşa contracţiile uterine. Dacă este necesară suplimentarea calciului, se administrează suplimente multivitaminice prenatale, special concepute pentru gravide.

Aportul zilnic acid folic este de 0,8 mg. Aportul adecvat de acid folic în primele luni de sarcină scade riscul de a da naştere unui copil cu malformaţii (defecte de tub neural) în special spina bifidă. Surse de acid folic: legumele cu frunze verzi: spanac, broccoli, salată, varză, sparanghel alături de portocale, cereale integrale, lintea şi arahidele. Acidul folic este distrus uşor prin conservare şi gătire. Se recomandă consumul fructelor şi legumelor proaspete sau cât mai puţin preparate termic, iar poftele de dulce ar trebui să fie potolite cu fructe în general.
Femeia gravidă are nevoie de cel puţin 2 litri de lichid pe zi, de preferat sub formă de apă, lapte, sucuri de fructe sau legume proaspete, neîndulcite. Este bine să consumaţi ghimbir, mai ales ceai de ghimbir. Se pun 2 linguriţe de rădăcină de ghimbir în apă fierbinte, se mai lasă la fiert şi se îndulceşte cu miere.

Alimentele nerecomandate gravidei sunt următoarele:

1. Carnea: porc, vită, pui, sau peşte şi ouăle insuficient gătite sau crude.
2. Fast-food-ul
3. Orice peşte crud gen sushi, dar şi increle sunt interzise. De asemenea, nu trebuie consumat peşte spadă, rechin, somn, macrou, ton. Au o importantă doză de metil-mercur, un metal dăunător creşterii creierului şi al sistemului nervos al copilului.
4. Produse lactate nepasteurizate. Pot conţine Listeria, o bacterie rar întâlnită în produse ce conţin lapte nepasteurizat, în carne crudă sau insuficient fiartă.
5. Câteva tipuri de lapte şi brânzeturi moi, cum ar fi brânza feta, brie, Roquefort, camembert, brânza de capră etc
6. Pateuri sau conserve de carne recongelate.
7. Sucuri nepasteurizate
8. Legumele culese verzi
9. Suplimentele nutritive pe bază de plante
10. Apa nepotabilă sau netestată.
11. Produsele alimentare ce conţin alune, căpşuni etc.
12. Alimentele bogate în grăsimi: slănină, maioneză, carne grasă
13. Alimente bogate în glucide: zaharul, dulceaţă, gem
14. Următoarele plante medicinale: coada şoricelului, obligeana, pelin, ienupăr, rostopasca, salvia, cimbrul, pătrunjelul, scorţişoara, levanţica.
15. Plantele cu efect laxativ. Poţi mânca multe cireşe, mere, măsline, prune, pepene, dar şi spanac sau roşii, care au efect împotriva constipaţiei.

Deşi este foarte eficient în combaterea anxietăţii şi insomniei, gravidelor nu le este recomandat paducelul, deoarece planta relaxează uterul. De altfel, şi femeile care alăptează ar trebui să-l evite.

Dacă vă planificaţi sarcina şi v-aţi pus în plan să rămâneţi însărcinată, atunci dumneavoastră deţineţi controlul asupra acestei perioade. Informaţi-vă, mergeţi la medic de urgenţă pentru a vă asigura o sarcină sănătoasă şi pentru a preveni complicaţiile în timpul graviditatii şi ulterior, a naşterii.

În cazul în care rămâneţi însărcinată accidental, este foarte important să fiţi permanent atentă la ce mâncaţi şi să nu omiteţi legumele, fructele, alimentele bogate în calciu, să aveţi o alimentaţie corectă, să consumaţi puţine băuturi cu conţinut ridicat de cofeină, să spălaţi corect fructele şi legumele, precum şi să evitaţi consumul de lapte nepasteurizat, primele două săptămâni de sarcină fiind esenţiale în evoluţia ulterioară a mamei şi bebeluşului.

Perioada cea mai potrivită pentru a deveni mamă este între 20 şi 30 de ani. Femeia trebuie să consulte medicul specialist pentru a se asigura că nu suferă de afecţiuni ginecologice care ar putea pune în pericol sănătatea viitorului bebeluş: procese inflamatorii cronice pelviene, în special inflamatia trompelor uterine sau boli cu transmitere sexuală. Este esenţial ca şi femeia şi bărbatul să se supună unei serii de teste specifice şi să înceapă modificarea stilului de viaţă: o dietă echilibrată, respectarea programului de odihnă, renunţarea la fumat. Este indicat ca toate aceste schimbări să aibă loc înainte de conceperea copilului.

Dacă vă propuneţi să concepeţi imediat după ce aţi întrerupt anticoncepţionalele, va fi foarte greu să stabiliţi data la care veţi naşte. După ce încetaţi să luaţi anticoncepţionale, ciclul menstrual este neregulat, de aceea momentul ovulaţiei în primul ciclu este foarte greu de prevăzut. De altfel, doctorii chiar recomandă renunţarea la pilule cu cel puţin 6 luni înainte de a concepe, pentru a evita ca dumneavoastră sau fătul să întâmpinaţi probleme pe tipul sarcinii. Se poate întâmpla ca ciclu menstrual să nu apară imediat după încetarea pilulelor, deoarece ovarele dumneavoastră au nevoie de un timp pentru a se recupera. Dacă ciclul nu apare însă în trei luni de zile, se recomandă să consultaţi un specialist.

Trebuie să ştiţi că nu există nicio dovadă că nicotina din ţigările sau cofeina din cafeaua consumată de bărbat afectează capacitatea de concepere sau cauzează defecte ale fătului. Însă mama trebuie să evite fumul de ţigară al altora pe durata sarcinii şi evident să nu fumeze.
Dacă nu vă mai amintiţi să fii făcut vărsat de vânt pe perioada copilăriei, faceţi un test de sânge. În cazul în care se dovedeşte că nu aţi avut, vaccinaţi-vă chiar în acel moment. Unii medici recomandă, ca metodă de precauţie, să aşteptaţi în jur de 3 luni de la imunizare până a concepe copilul, deoarece contactarea vărsatului de vânt în timpul sarcinii are efecte dramatice şi extrem de grave asupra mamei şi fătului.
Dacă observaţi că nu aţi reuşit să rămâneţi însărcinată în decursul unui an de zile, problema dumneavoastră ar putea fi mai gravă, ţinând de fertilitatea dumneavoastră sau a tatălui şi, de aceea trebuie să vă adresaţi medicului pentru consult şi analize.

Deficienţa de iod în alimentaţia viitoarei mămici poate afecta foarte grav viitorul bebeluş, care riscă să se nască cu retard mintal sau chiar să moară pe parcursul graviditatii. De aceea este necesară testarea glandei tiroide înainte de concepere, dar şi pe parcursul primului an după naştere.

Se recomandă administrarea de acid folic cu 3 luni înainte de concepere şi în primele 12 săptămâni de sarcină. Luarea acidului folic înainte de a concepe şi în primele săptămâni de sarcină reduce riscul anomaliilor congenitale ale sistemului nervos la copii.

Deficienţa de fier în timpul sarcinii este una din cauzele hemoragiilor după naştere, infecţiilor, greutăţii mici la naştere, mortalităţii materne şi infantile. Chiar şi o deficienţă moderată de fier are consecinţe negative: performanţă intelectuală scăzută; dezvoltarea fizică inadecvată a copiilor mici, a prescolarilor şi elevilor; imunitate scăzută şi predispoziţie la bolile infecţioase.

Analizele de laborator efectuate înainte de sarcină şi în timpul sarcinii au rolul de a informa şi de a depista şi trata eventuale afecţiuni pentru a nu exista consecinţe grave asupra fătului şi cuplului.

Analizele de laborator sunt necesare şi profilactice, reprezintă o responsabilizare şi informare a părinţilor asupra sănătăţii lor şi a micuţului lor şi nu ar trebui să fie privite ca un motiv de panică. După prima ecografi, de regulă transvaginală, medicul ginecolog şi cel de familie vor stabili un plan de analize pentru a se verifica starea de sănătate a viitoarei mame şi, implicit, a fătului.

Investigaţiile de laborator care sunt necesare în cursul unei sarcini normale sunt următoarele:

1. Hemograma trebuie efectuată imediat după stabilirea sarcinii pentru depistarea precoce a anemiei. Începând cu săptămâna 21 trebuie repetată hemograma la fiecare 4 săptămâni, urmărindu-se în special valoarea hemoglobinei. Germanii recomandă ca valoarea hemoglobinei să fie menţinută peste 11.2 g/dl, iar americanii recomandă peste 10.5 g/dl.

2. Stabilirea grupei de sange (A, B, O, AB) şi factorului Rh. Factorul Rh este desemnat fie pozitiv (adică prezent), fie negativ (adică absent). Majoritatea oamenilor (85% din rasa albă) au factorul Rh pozitiv. Grupul sangvin si factorul Rh trebuie efectuate cât mai rapid la ambii parteneri pentru a identifica o posibilă incompatibilitate de grup sangvin şi Rh şi de a permite o corectă monitorizare în timpul sarcinii. Determinarea factorului Rh este obligatorie in sarcină. În cazul în care gravida are Rh negativ, se va stabili şi Rh-ului tatălui, pentru că factorul Rh este mostenit întotdeauna de la tată. Dacă se descoperă incompatibilitate Rh, se dozează lunar aglutininele în sângele gravidei, începând din luna a VI-a de sarcină

3. Examenul de urină trebuie efectuat la fiecare 4 săptămâni pentru a depista o eventuală infecţie (fiind necesară în acest caz şi urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenţa de glucoză. Sunt necesare investigaţii suplimentare în vederea diabetului zaharat şi gestaţional.

4. Diagnosticul infecţiilor congenitale este deosebit de important, datorită impactului pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltării fătului şi nou-născutului. Infecţiile dobândite în cursul sarcinii pot avea consecinţe deosebit de grave, precum: avortul spontan, naşterea prematură, malformaţii congenitale.

Screeningul pentru infecţii congenitale are rolul de a evalua statusul imun matern faţă de un anumit patogen şi de a detecta prezenţa unei infecţii active. Sunt recomandate următoarele teste:

► Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul rubeolei – cât mai devreme în sarcină. Dacă anticorpii IgG sunt pozitivi şi cei IgM sunt negativi înseamnă că pacienta are imunitate faţă de acest virus şi nu mai trebuie efectuate testări ulterioare. Dacă însă se constată absenţa imunităţii (IgG negativ) serologia pentru rubeolă va fi repetată în cursul săptămânilor 16-18. În cazul infecţiilor acute IgM este pozitiv de obicei pe o perioadă de 4-8 săptămâni de la debutul simptomatologiei. Un IgM pozitiv trebuie verificat prin cel puţin 2 metode.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru citomegalovirus. Citomegalovirusul are aceleaşi efecte asupra embrionului ca şi virusul rubeolei, trebuind depistat în primul trimestru de sarcină, cât mai rapid. Numai în cazul în care mama se infectează prima dată în cursul sarcinii cu acest virus există riscul afectării fătului. Un IgM pozitiv ridică posibilitatea unei infecţii active, care însă necesită evaluări ulterioare. Dacă la un screening înainte de sarcină sau la prima determinare la începutul sarcinii se constată IgG pozitiv şi IgM negativ se consideră că există un risc minim de infecţie congenitală şi nu sunt necesare evaluări ulterioare. Dacă însă se obţine IgG negativ şi IgM negativ este necesară repetarea determinărilor în luna a 4-a.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă trebuie testaţi înainte de sarcină sau cât mai rapid în sarcină. Anticorpii IgG pozitivi şi IgM negativ demonstrează prezenţa imunităţii şi nu este necesară repetarea testelor în cursul sarcinii. Dacă imunitatea este absentă (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 săptămâni. Dacă la prima determinare în cursul sarcinii se depistează atât IgG pozitiv şi IgM pozitiv pacienta este suspectată de o infecţie activă. Totuşi, având în vedere faptul că anticorpii IgM pot persista până la un an de la infecţie, diagnosticul de toxoplasmoză activă este dificil de pus şi necesită determinări de IgG cantitativ în dinamică precum şi confirmarea pozitivităţii IgM prin cel puţin 2 metode (eventual determinarea să fie cantitativă!).

În aceste cazuri, trebuie să existe o colaborare strânsă între medicul generalist, ginecolog, parazitolog şi medicul de laborator. Contactul cu animale (pisici), consumul de carne insuficient preparată constituie factori de risc.

Un test mai nou care permite diferenţierea unei infecţii recente de o infecţie mai veche, folosindu-se o singură probă de ser, se referă la determinarea avidităţii anticorpilor IgG. Metoda evaluează intensitatea legării anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma şi introducerea ei în practica laboratorului clinic a revoluţionat diagnosticul serologic al infecţiei. Aviditatea anticorpilor IgG este scăzută în cursul infecţiei primare, dar creşte treptat în decurs de săptămâni sau luni, ca urmare a selectării celulelor B capabile să producă imunoglobuine specifice.

Datele actuale indică faptul că testul de aviditate reprezintă o metodă de confirmare suplimentară a cărei principală valoare este demonstrată în situaţia în care se obţine un index crescut de aviditate, care exclude posibilitatea unei infecţii recente. Efectuarea testului la pacientele gravide în cursul primelor 16 săptămâni de sarcină oferă şansa de a reduce monitorizările în dinamică şi de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteză cu determinări PCR din lichidul amniotic). Reduce de asemenea şi riscul de tratament nenecesar cu spiramicină sau alte medicamente, precum şi anxietatea pacientelor asociată cu testări suplimentare. Astfel, demonstrarea prezenţei anticorpilor IgG de aviditate înaltă în primul trimestru de sarcină exclude net infecţia maternă primară. În aceste situaţii fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind necesară.

Deşi serologia pentru virusul rubeolei, citomegalovirus şi Toxoplasmă se recomandă a se efectua cât mai precoce în sarcină, cel mai corect ar fi ca acestea să fie solicitate înainte de concepţie (dacă se urmăreşte o planificare a sarcinii), pentru a se reduce erorile de interpretare care pot apărea în cazul obţinerii unor rezultate pozitive în cursul sarcinii.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul herpetic tip I şi II. Există 2 tipuri distincte de virus herpetic: HSV I şi HSV II. HSV I este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV II determină leziuni genitale. Ambele virusuri rămân într-o stare latentă şi pot fi reactivate în cursul sarcinii. Infecţia primară a gravidei cu HSV II se manifestă prin leziuni veziculare dureroase la locul inoculării. Totuşi, există situaţii în care boala poate rămâne subclinică, mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV I. Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 de naşteri. În cele mai multe cazuri infecţia se transmite în cursul travaliului, la trecerea prin canalul cervical. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare. Screeningul serologic se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infecţie. Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active.

► Serologia pentru sifilis (VDRL şi TPHA) se efectuează atât la începutul sarcinii, cât şi în trimestrul III. Forma cea mai obişnuită de sifilis activ la viitoarele mame este sifilisul secundar stadiu care poate rămâne infecţios până la 2 ani de la infecţia primară. În schimb, se consideră că pasajul transplacentar al treponemei este posibil doar din luna a 5-a. Gravitatea infecţiei congenitale este deosebită în cazul în care mama contactează boala în primele două luni de sarcină.

► Serologie pentru HIV. Se face numai cu acordul pacientei la debutul sarcinii. Rata de transmitere a infecţiei la făt este de 25-50%.

► AgHBs se determină cât mai aproape de momentul naşterii la pacientele cu risc crescut faţă de această infecţie. În ultimul timp s-a introdus analiza de rutină pentru depistarea antigenului HBs, deoarece virusul hepatitei B poate fi transmis copilului la naştere sau transplacentar.

► Serologia pentru Listeria monocytogenes. Listeria monocytogenes este o bacterie ce se transmite la om prim consumul de alimente contaminate: lapte nepasteurizat şi derivate ale acestuia, carne şi legume crude, produse de tip fast-food. Gravidele se infectează cel mai adesea în trimestrul III de sarcină, datorită scăderii imunitaţii de tip celular înregistrată în această perioadă, infecţia se poate transmite transplacentar la făt. Listerioza congenitală este o afecţiune de natură septică, care nu induce malformaţii, în 70-80% din cazuri sunt provocate de naşteri premature, în timp ce în restul cazurilor se poate produce moartea fătului în utern. Tratamentul precoce al bolii previne infecţia congenitală.

► Examenul secreţiei vaginale trebuie efectuat ori de câte ori pacientă prezintă leucoree. Infecţia gonococică contractată în sarcină poate determina infecţii neonatale.

► Determinările antigenului Chlamydia în secreţiile genitale sau în urină fac parte, în unele ţări, din programul de screening prenatal. Infecţia chlamidiană congenitală este produsă de serotipul D-K şi evoluează de obicei cronic şi asimptomatic, aceasta creşte riscul de naştere prematură, avort spontan şi poate determina la nou născut conjunctivită şi pneumonie. Infecţiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală.

► Cultură secreţie genitală pentru Streptococ de grup B. Streptococul de grup B reprezintă unul dintre cei mai importanţi agenţi patogeni în periaoda neonatală. Aproximativ 5-30% din gravide sunt purtătoare ale bacteriei, cu localizare vaginală şi-sau rectală. Cel mai frecvent, nou-născutul dobândeşte infecţia în momentul ruperii membranelor sau la trecerea prin canalul cervical. Există 2 forme clinice de manifestare a infecţiei neonatale: septicemie, cu debut precoce în primele zile de viaţă, meningită cu debut tardiv în decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicaţii, se recomandă screeningul pentru Streptococul de grup B (prin cultura secreţiei genitale) la toate gravidele aflate în săptămânile 35-37 de sarcină.

► Diabetul gestaţional. Gravidele care prezintă stres metabolic dezvoltă această afecţiune. Se recomandă modificarea dietei, exerciţiu fizic usor, urmărirea valorilor glicemiei. Glicemia creşte de obicei între săptămânile 24 şi 28 ale sarcinii.

► Screeningul prenatal pentru anomalii fetale. Sindromul Down (trisomia 21) este cea mai frecventă aberaţie cromozomială de tip autozomal. În afară de factorii etnici şi geografici prevalenţa sa este legată în special de vârsta mamei. Pacientele peste 35 ani au un risc crescut de a dezvolta această anomalie. Riscul individual de a naşte un copil cu sindrom Down poate fi calculat atât în funcţie de vârsta mamei cât şi pe baza valorilor obţinute la unul dintre cele 2 teste de screening prenatal, efectuate fie în trimestrul I (dublu test), fie în trimestru II de sarcină (triplu test). Pentru interpretarea rezultatelor este foarte important să se cunoască cu precizie vârsta gestaţională (stabilită, cel mai corect, pe baza ecografiei). Au indicaţie pentru screening-urile prenatale în special pacientele peste 35 ani şi cu istoric familial pozitiv pentru anomalii fetale.

Miercuri 23 aprilie SanatateaTV transmite emisiunea Osteoporoza II – Tratament si masuri generale, interviu realizat cu dr. Serghei Gorbacevski, medic specialist endocrinolog, GRAL Medical. Emisiunea se gaseste la categoria Endocrinologie.

Sinopsis: Interviu realizat cu dr. Serghei Gorbacevski, medic specialist endocrinolog, GRAL Medical. Exista masuri generale de prevenire a osteoporozei. In adolescenta trebuie sa asiguram o sexualizare normala a copilului (hipogonadism – deficiente ovariene sau testiculare necorectate la timp scad densitatea mineral osoasa.) Tratamentul curativ are ca obiectiv cresterea destitatii mineral osoase. Exista 2 grupe de tratament: tratament nefarmacologic si farmacologic. Tratamentul nefarmacologic se bazeaza pe administrarea de vitamina D (in forma pura) si calciu (1200 mg de calciu pe zi si 400-800 unitati de vitamina D pe zi). Tratamentul farmacologic se bazeaza pe administrarea de estrogen si progesterol. Se incearca o substitutie a hormonilor care scad destul de brusc. Acest tip de tratament nu se urmeaza pe perioade foarte lungi, deoarece predispune la riscuri cardiovasculare, accident vascular cerebral si complicatii neoplazice (neoplazmul de san si de endometru). Alte tipuri de tratamente: administrarea de analogi de estrogen, tratamentul antiresorbtiv, cu parahormoni, tratamentul cu formele active de vitamina D. www.gralmedical.ro

Alte emisiuni din categoria Endocrinologie:

• Osteoporoza I - Simptome, factori de risc, diagnostic - Osteoporoza este o afectiune scheletica, care se caracterizeaza prin scaderea rezistentei osoase. Fractura in osteoporoza este o fractura de fragilitate (pe un os normal nu ar aparea), apare la efort minim si este deosebita de fracturile traumatice, cele cauzate de stres sau cele patologice. Fracturile sunt localizate la 3 nivele. Prima localizare este la antebrat. Aceasta apare la postmenopauza la femeile intre 45-55 ani; se caracterizeaza printr-o durere violenta care necesita o imobilizare in ghips 6-8 saptamani. Fractura de antebrat se poate solda cu complicatii precum impotenta functionala, complicatie care apare in 23% din cazuri. A doua localizare este cea vertebrala. Fracturile vertebrale apar la efort minim (stranut, tuse, intoarceri in pat) la femeile intre 55-65 ani. Se caracterizeaza prin tasari vertebrale, care dau dureri sacaitoare ce sunt ameliorate de repaus si care duc la un consum exagerat de analgezice. A treia localizare este cea femurala, care apare la femeile peste 65 ani, in urma unor caderi. Acest tip de fractura poate da complicatii cardiovasculare si chiar invaliditate. De asemenea, dr. Gorbacevski explica de ce femeile fac osteoporoza mult mai frecvent decat barbatii. www.gralmedical.ro
• Primul serial medical dedicat afectiunilor glandei tiroide – realizat impreuna cu prof. univ. dr. Constantin Dumitrache, clinica GRAL Medical.

Alte emisiuni ce trateaza subiectul osteoporozei – Categoria Ortopedie:

• Osteoporoza - Interviu realizat cu prof. univ. dr. Daniel Popescu, directorul Policlinicii Serban Voda. Osteoporoza este o afectiune fiziologica, o boala a oaselor aparuta ca urmare a imbatranirii acestora. Dupa varsta de 30 ani, calciul ionic, cel care formeaza structura interna a osului incepe sa se indeparteze, sa iasa din os, conducand la rarefierea structurii de rezistenta a osului. Intr-un studiu efectuat in Bucuresti pe un esantion de 1000 de femei s-a demonstrat ca aceasta afectiune in Romania este cu 10 procente mai mare decat procentul prezent in Europa.

SanatateaTV transmite azi, 10 aprilie 2008, emisiunea “Histeroscopia”, interviu realizat cu prof. univ. dr. Bogdan Marinescu, director Spitalul de Obstetrica-Ginecologie Panait Sarbu (fost Giulesti) din Bucuresti. Emisiunea include si imagini filmate din timpul unei astfel de interventii. Emisiunea poate fi urmarita la Categoria Ostetrica - Ginecologie.

Sinopsis: Histeroscopia reprezinta un examen care permite explorarea cavitatii uterine cu ajutorul unui histeroscop si, eventual, tratarea leziunilor constatate si face parte din chirurgia mini-invaziva care permite abordarea cavitatii uterine fara taietura. Histeroscopia este utila atat din punct de vedere diagnostic cat si terapeutic, putandu-se efectua ablatia (indepartarea) polipului in cursul interventiei histeroscopice. In cazul prezentat in cadrul emisiunii transmise de SanatateaTV, explorarea histeroscopica realizata de prof. univ. dr. Bogdan Marinescu a evidentiat un polip endouterin care ar putea sa fie cauza de infertilitate si s-a urmarit extirparea acestuia. Afectiuni ce pot fi diagnosticate prin histeroscopie: fibromul uterin, polipi intracavitari, extirparea corpilor straini intrauterini (sterilet rupt sau degradat in cavitatea intrauterina), sectionarea aderentelor intrauterine aparute ca urmare a chiuretajelor sau altor afectiuni.