Sanatatea TV

Perioada de sarcină este plină de fericire, nerăbdare, emoţii şi griji. Te întrebi la orice pas dacă totul decurge normal, ce am voie să fac şi ce nu, ce îi poate face rău micuţului, dacă procedezi cum trebuie sau nu. Poţi adora această perioadă sau îţi poţi dori să treacă cât mai repede, dar cu bine.

Trebuie să înţelegi că perioada de sarcină este un timp al schimbărilor: se schimbă corpul, gândurile şi sentimentele tale. Schimbările hormonale pot afecta şi comportamentul sexual al femeii. Te poţi simţi extrem de sexy, soţul tău se bucură de formele tale mai voluptoase, te simţi eliberată de “povara” atenţiei pentru contracepţie. Pe de altă parte, te simţi greoaie, obosită, irascibilă, ai greţuri şi numai la sex nu îţi stă gândul, mai ales în primele trei luni de sarcină. În plus, interesul sexual este scăzut pentru că ţi-e frică că sexul în timpul sarcinii îi poate face rău copilului din pântec.

Studii recente chiar au demonstrat că activitatea sexuală constantă în timpul sarcinii poate avea influenţe benefice asupra stării de sănătate a dumneavoastră, asupra pshicului, pentru că vă simţiţi la fel de dorite ca înainte şi beneficiaţi de toată atenţia partenerului în timpul actului sexual.

Trebuie să ştii că dacă ai o sarcină normală, sexul nu este contraindicat, iar contactul sexual nu dăunează fătului, cu excepţia situaţiei în care există o afecţiune medicală. Sexul în timpul sarcinii nu determină un avort, deoarece fătul este bine protejat în lichidul amniotic. Pierderea sarcinii în primul trimestru este cauzată, în majoritatea cazurilor, de o anomalie cromozomică a embrionului şi nu de contactul sexual. Pot apărea mici sângerări, situaţie în care trebuie să vă adresaţi medicului deoarece pot fi cauzate de o zgârietură pe mucoasa colului uterin sau alte probleme medicale care necesită atenţia medicului.

De asemenea, vă puteţi lovi de refuzul sau reticenţa bărbaţilor de a face sex în timpul sarcinii este explicat din teama că va răni fătul, că mămica poate avea dureri. Partenerul tău este copleşit de schimbările prin care trece corpul tău, dar şi cu viaţa voastră de cuplu. Trebuie să ştiţi că distanţa dintre căpătul vaginului şi capul fătului este de 4-5 cm, deci organul sexual al bărbatului nu va putea atinge niciodată bebeluşul, chiar dacă este vorba de o penetrare profundă.

Contactul sexual se poate interzice încă din primele luni de sarcină dacă există antecedente de avort spontan, dacă pacienta prezintă sarcină cu probleme, risc de naştere prematură sau sângerări, dacă mămica are o infecţie, dacă membranele sunt rupte sau există scurgeri de lichid amniotic. O altă contraindicaţie o reprezintă diagnosticul de placenta previa şi existenţa sarcinii multiple (gemeni, tripleţi).

Întreabă-ţi medicul ginecolog dacă poţi face sex în această perioadă. Acesta îţi va spune exact ce indicaţii există, special pentru sarcina ta. Ginecologii recomandă totuşi evitarea contactului sexual în perioada din lună când în mod normal ar fi trebuit să apară menstruaţia. Cu cât te apropii de momentul naşterii, discută cu medicul dacă este indicat să aveţi contact sexual şi până în ce lună de graviditate. Sexul este bine să fie întrerupt totuşi în ultimele săptămâni înainte de naştere deoarece s-a constatat că sperma conţine o substanţă, prostaglandină, care în sarcina avansată, poate induce demararea travaliului.

Poziţia în timpul sexului pe perioada sarcinii este foarte importantă. Se poate folosi o loţiune lubrifiantă, pentru ca penetrarea să fie mai uşoară. În timpul sarcinii nu trebuie introduse diferite obiecte de joc sexual sau stimulare în vagin. De asemenea, nu sunt indicate nici spălăturile vaginale de după actul sexual şi nici sexul sub duş. În timpul actului sexual nu trebuie să existe durere. Dacă apare orice durere, se recomandă consultul medicului specialist. Umflarea sânilor presupune o sensibilitate mai ridicată la atingeri, deci bărbaţii trebuie să fie mai atenţi sau să evite atingerea lor sau presiuni exercitate asupra lor.

În primele luni de sarcină, poziţiile cu care sunteţi obişnuiţi nu au de ce să fie schimbate. Cel mai important este să vă simţiţi bine în timpul actului sexual, atât tu cât şi partenerul tău, comunicarea fiind deosebit de importantă. Trebuie să renunţaţi la poziţia misionarului, cea când este el deasupra şi la sexul acrobatic. Schimbă rolurile, treci tu deasupra, la conducere, pentru a controla ritmul şi adâncimea penetrării. Puteţi încerca de asemenea să staţi amândoi pe o parte, faţă în faţă (la începutul sarcinii) sau poate veni el la spatele tău când sarcina e mai avansată. Trebuie să evitaţi să staţi pe spate, deoarece greutatea uterului poate bloca vasele de sânge ce vascularizează uterul şi membrele inferioare.

Nu uitaţi că dialogul atât cu partenerul, cât şi cu medicul ginecolog, poate rezolva o multitudine din temeri şi vă poate răspunde întrebărilor dumneavoastră legate de viaţa de cuplu pe perioada sarcinii. Nu te simţi inhibată şi bucură-te de senzualitatea şi sexualitatea ta! Dă frâu liber imaginaţiei şi tandreţei !

Orice gravidă se întreabă dacă are voie să fac gimnastică pe perioada sarcinii sau nu, când s-o înceapă, unde se adresează, ce efecte are asupra fătului şi ei. Gimnastica medicală pentru gravide e recomandată şi are extrem de multe beneficii atât asupra fizicului, cât şi psihicului. O dată ce am primit undă verde de la medicul curant, analizele sunt bune şi sarcina decurge normal, este tipul să renunţi la mentalitatea de genul “trebuie acum să mănânc cât doi şi să ma odihnesc mult, să nu fac nimic”!

Gimnastica medicală, în afară de menţinerea unui tonus muscular crescut, ajută gravidele şi prin susţinerea psihologică oferită. Găsesc prietenie, susţinere şi înţelegere, atât de la colegele gravide, dar mai ales de la kinetoterapeut care este înarmat cu răbdare, profesionalism şi pricepere şi poate adapta exerciţiile în funcţie de fiecare caz în parte pentru ca fiecare graviduţa să se simtă înţeleasă şi în centrul atenţiei.

Gimnastica pentru gravide presupune exerciţii uşoare, cu repetări puţine deoarece atunci când o femeie este gravidă nu se face tonifiere, ci se urmăreşte menţinerea tonusului muscular. Se lucrează cu precadere coloana lombară, bazinul, pentru muşchii pectorali, picioare, perineu, exerciţii pentru respiraţie. În general pentru menţinerea unui bun tonus pe toate grupele musculare, pe mobilitatea articulaţiilor, dar şi pentru relaxarea corpului. Datorită gimnasticii medicale, travaliul va fi mai scurt şi mai putin solicitant, dureros, gravida fiind învăţată să-şi contracte musculatura împlicată la naştere. De asemenea, scade riscul rupturii de perineu şi al apariţiei hemoroizilor.

Se recomandă efectuarea gimnasticii medicale destinate gravidei din săptămâna a 12-a de sarcină până în ultimele zile înaintea naşterii, condiţia fiind ca femeia gravidă să se simtă bine, gimnastica putând fi începută şi continuată numai cu acordul medicului curant. Din săptămâna a 12-a încep gravidele care nu au avut probleme pe parcursul acestor 12 săptămâni, cele care au avut probleme precum mici sângerări, anemii, desprinderi de plancentă, trebuie să rezolve aceste probleme şi apoi pot începe gimnastica medicală, dar numai la recomandarea şi acordul medicului curant. Prima şedinţă este de testare, în care se observă cum se comportă şi cum rezistă fizic gravida şi, după avizul medicului, se poate începe gimnastica medicală.

Exerciţiile se realizeaza de un kinetoterapeut specializat, care măsoară pulsul şi tensiunea arterială. Kinetoterapeutul este singurul în măsură să stabilească programele de exerciţii specifice în funcţie de vârsta gravidei, stadiul şi evoluţia sarcinii, rezistenţa la efort, starea generală de sănătate în timpul exerciţiilor.
Gimnastica medicală, în combinaţie cu masajul, previne previne apariţia varicelor şi vergeturilor. Exerciţiile fizice se efectuează îndeosebi pe expiraţie, spre deosebire de fitness-ul normal care pune accent pe inspiraţie.
Gimnastica medicală pentru gravide este bine să se facă cel puţin o dată pe săptămână, dar ideal ar fi de 2-3 ori pe săptămână, şedinţele durând în general o oră. Ideal ar fi ca exerciţiile să fie efectuate la primele ore ale dimineţii şi nu seara, din cauza oboselii acumulate de gravidă pe perioada întregii zile.
Exerciţiile pot să difere în funcţie de trimestrul de sarcină în care se află gravida, unele exerciţii sunt personalizate, în funcţie de afecţiunile şi disconforturile resimţite de gravidă în timpul sarcinii. In primul trimestru se fac exerciţii uşoare, de relaxare şi respiratie, evitându-se exerciţiile în forţa pentru că se poate provoca un avort spontan. Din trimestrul doi sunt recomandate exerciţiile care întăresc musculatura pelvi-perineală, abdominală şi fesele. În ultimele săptămâni se învaţă tehnica naşterii: cum să se încordeze, să screme, cum să respire, ce au voie să facă şi ce nu în timpul travaliului etc.

VEZI VIDEO: Emisiunea “Gimnastica medicală pentru gravide – Partea I şi II”, emisiunea realizată cu kinetoterapeut Cerasela Radu, specialist în gimnastică pentru gravide, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie “Prof. Dr. Panait Sârbu”. În această emisiune ne sunt exemplificate o serie de exerciţii de gimnastică medicală destinate gravidelor. Emisiunea se poate urmari la Categoria Medicina Fizica.

Masajul anti-celulitic este una din cele mai bune variante pentru a scăpa de inestetic „coajă de portocală“. Acest tip de masaj se efectueaza local, în zonele afectate de celulită, de obicei pe şolduri, picioare, fese, abdomen.

Este bine să se folosească creme şi uleiuri anti-celulitice. Prin intermediul masajului acestea se absorb mai bine în corp, iar masajul stimulează supleţea şi elasticitatea pielii şi activează circulaţia sângelui. Cel mai des se utilizează pudra de talc, dar talcul usucă pielea. Câteva picături de ulei la masaj pot pune mai bine în mişcare circulaţia, iar uleiul de lavandă este cunoscut pentru efectul calmant. Se recomandă ca seara, după fiecare duş să se folosească o cremă de corp anticelulită, iar o dată la 2 săptămâni, un peeling corporal este necesar pentru îndepărtarea stratului de celule moarte şi pentru deschiderea porilor.

Masajul anticelulitic acţionează ca un drenaj şi favorizează diminuarea retenţiei de apă şi eliminarea toxinelor.

Atenţie! Masajul anticelulitic nu este un masaj de relaxare, ci mişcările sunt insistente, chiar pot provoca dureri, deoarece se folosesc manevre mai “dure” şi mai profunde cum ar fi: fricţiunile, frământatul, ciupiturile. În cazul în care apar vânătăi, soluţia este să se reducă intensitatea cu care se efectuează. În cazul masajului anticelulitic, există şi contraindicaţii: inflamaţii acute dermatologice, varice pronuntaţe, boli de piele, febră, infecţii locale, flebite, unele afecţiuni cardiace, cancer. În perioada menstruaţiei masajul se face la o intensitate medie şi se recomandă întreruperea şedinţelor de masaj în primele 2 zile de ciclu. Pentru rezultate foarte bune, ideal ar fi ca şedinţele să fie efectuate intensiv de 3 ori pe săptămână, iar dupa obţinerea rezultatelor dorite, o şedinţă pe săptămână pentru întreţinere. Masajul local anticelulitic se poate efectua de la 7 minute până la 20 de minute.

Masajul anticelulitic este bine să fie realizat de un maseur profesionist, dar poate fi realizat şi în intimitatea propriei locuinţe, adică automasaj. După aplicarea unui produs anticelulitic, se recomandă următoarele manevre:

• Pentru coapse se urcă progresiv, cu mişcări rapide şi printr-o uşoară apăsare, având palmele întinse, de la genunchi şi până la şold; se repetă mişcarea pe faţa posterioară a coapsei şi pe porţiunile laterale; se reia traseul “ciupind” uşor pielea cu vârful degetelor, în special în zonă genunchiului şi în porţiunile unde pielea are aspectul de “coajă de portocală”;
• Pentru abdomen se efectuează o mişcare circulară, în sensul acelor de ceasornic, masând toată suprafaţa, având palmele întinse, şi în contact permanent cu tegumentul. Se începe prin efleuraj circular. După aceasta urmează etapa 2, care constă într-o apăsare mai profundă, tot în sens circular, pentru care utilizăm rădăcina mâinii şi palma. Etapa 3 constă în frământarea în profunzime a intestinului gros, în sensul în care circulă conţinutul abdominal: din partea dreaptă de jos în sus, apoi pe orizontală către partea stânga (superioară) şi, în sfârşit, în jos către partea stânga inferioară. Mişcarea de frământare se execută cu ambele mâini suprapuse. Etapa 3 se termină cu fricţiuni uşoare circulare executate cu rădăcina palmei, tot în sens circular, în direcţia acelor de ceasornic. Etapa 4 cuprinde ciupituri, bătăi executate în toate direcţiile, iar etapă 5, vibraţii uşoare şi efleuraj pentru relaxare.
• Pentru talie se întinde crema în sus şi pe lateral, spre coaste, masând întreagă circumferinţă; în final, încercă să-ţi cuprinzi talia şi exercită, timp de circa 10 secunde, o presiune uşoară şi constantă;
• Pentru fese se întinde crema uniform efectuând mişcări circulare, cu presiune, prin intermediul podului palmei; apoi se freacă pielea energic, realizând aceleaşi mişcări circulare, în sensul acelor de ceasornic, ca şi pe abdomen. Masaţi cu fermitate fesele şi şoldurile prin mişcări de tip palpare-rulare. Prindeţi-vă pielea între degetul mare şi arătător şi rulaţi-o urcând dinspre coapse spre şolduri.

Masajul se execută în condiţii de totală igienă. O şedinţă de masaj va începe cu o netezire urmată de frecţie, frământare ori vibraţie, în funcţie de efectul dorit şi se va termina iarăşi cu o netezire.

Reţineţi: intensitatea mişcărilor creşte progresiv, iar sensul lor va fi de la periferie către centru.

Succes!

Remedii naturiste pentru celulită

• Tratament cu creţuşcă
a) infuzie din două linguriţe cu plantă uscată şi mărunţită peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă clocotită; se lasă acoperită 20 de minute, se strecoară şi se aplică comprese pe locul unde există celulită;
b) decoct din 200 g plantă uscată şi mărunţită la 3 l de apă; se fierb acoperite 20 de minute şi se lasă puţin la răcit. Apoi se strecoară şi se adaugă apei de baie din cadă. Baia durează 15-20 de minute şi se masează sub apa locurile unde s-a instalat celulită;
c) decoct din 20-60 g rădăcină marunfita la o cană (250 ml); se fierb 15-20 de minute; se strecoară ; se aplică comprese pe locurile afectate de celulită;
d) infuzie din 5-10 g plantă uscată şi mărunţită peste care se toarnă 100 ml apă clocotită; se lasă acoperită 20 de minute; se beau cinci-şase linguri pe zi.

• Tratament cu iederă. Cataplasmă, din fierberea frunzelor proaspete tocate mărunt în făină de in la care se adaugă apă. Fierberea durează 20-25 de minute şi se lasă la răcit până la călduţ. Pasta obţinută se aplică caldă pe locul unde se află celulită.

• Ananasul. Conţine bromelaina, enzima vegetală care are acţiune antiinflamatorie ce favorizează eliminarea edemelor care se întalnesc în cazul celulelor adipoase. Conţine fibre vegetale, bun detoxifiant pentru organism.

• Papaya înglobeaza un complex enzimatic care acţioneaza asupra proteinelor, pectinelor, a anumitor zahăruri şi lipide, în sensul că împiedică depunerea grăsimilor.

• Coacăzele negre. Recunoscute pentru efectul diuretic, acţionând asupra retenţiei de apă. Ajută la eliminarea acidului uric, detoxificând organismul şi drenând ţesuturile.

• Urzica. Facilitează schimburile metabolice datorită nivelului mare de hormoni vegetali şi de minerale din compoziţia sa.

• Viţa de vie. Infuzie din frunze peste care se pun doi litri de apă clocotită şi se lasă acoperită 20-25 de minute. Infuzia se strecoară şi se spală locul afectat de celulită. Se aplică comprese calde timp de 20 de minute, apoi se ridică şi se pun frunzele opărite, care se ţin tot 20 de minute.

• Extractul din seminţe de struguri: stimulează sinteza colagenului şi consolidează ţesutul conjunctiv. Ajută la o bună circulaţie a sângelui şi are proprietăţi antioxidante.

• Masaj cu zahăr şi ulei. Într-un bol, amestecaţi ulei special pentru bebeluşi şi zahăr (proporţia este aproximativ 3 părţi ulei cu o parte zahăr în cantităţi mici, pentru că de fiecare dată trebuie să prepari din nou amestecul). Înainte de fiecare duş, masaţi-vă cu acest produs pe zonele afectate. Zahărul va acţiona ca exfoliant, în timp ce textura uleiului va lăsa pielea fină şi mătăsoasă.

• Masaj cu tinctură şi ulei de museţel. Planta are proprietăţi antiinflamatorii, curative, de activare a circulaţiei sanguine şi ajută la eliminarea toxinelor din epidermă. În urma aplicării unui tratament cu museţel, pielea devine mai fermă şi netedă, iar celulita dispare. Se prepară o tinctură de museţel din 40 g flori macerate timp de 6-8 ore în patru linguri de alcool. Se împarte maceratul în două părţi egale. O parte se depozitează într-o sticluţă închisă la culoare, iar în cealaltă se adaugă 100 ml ulei de măsline. Preparatul se fierbe timp de două-trei ore, apoi se filtrează prin presare şi se depozitează într-o sticlă de culoare închisă. Zonele afectate de celulită se masează cu ulei de museţel amestecat cu tinctură (20 ml tinctură la 60 ml ulei de museţel), timp de 15-20 minute în fiecare seară.

• Masaj uşor cu extracte, tincturi şi oţeturi din coada-calului, muşeţel, salvie, rozmarin, păpădie şi coada-şoricelului, luate separat, sau cu o loţiune anticelulitică complexă, preparată cu amestec din fructe de ienupăr (30 g), herba de trei-fraţi-pătaţi (20 g) şi creţuşcă (20 g), frunze de salvie (10 g) şi flori de soc (10 g). Acest amestec se macerează timp de 15 zile în 700 ml alcool, se filtrează, se păstrează în sticle închise ermetic şi se aplică zilnic, pe zonele cu celulită, mai ales după băi.

• Masaj energic cu uleiuri din flori de muşeţel şi arnică, rădăcini de ghimbir, frunze de pin şi Gingko biloba, herba de iederă şi lemn câinesc, seminţe de struguri, caise sau migdale.

• După masaje - comprese sau cataplasme locale cu decoct din frunze de iederă, viţă-de-vie sau soc, herba şi rădăcini de creţuşcă, cartofi raşi, seminţe de castan sălbatic (de 2 ori pe zi timp de 3 săptămâni), având rol de stimulare a circulaţiei sanguine şi de protejare a reţelei vaselor capilare.

• Unguentele anticelulitice se prepară din iederă, şovârv, creţuşcă şi gălbenele, amestecate cu lanolină sau untură, având proprietăţi nutritive, revitalizante şi antiseptice.

• Cafeaua. Se amestecă zaţ de cafea cu ulei de măsline şi se obţine o pastă care este la fel de eficientă ca oricare altă loţiune din comerţ. Acest amestec trebuie să fie masat pe zonele corpului afectate de celulită, apoi îndepărtat prin clătire.

• Ulei de masaj din: ulei de măsline, suc de lămâie şi grapefruit. Pentru a-l prepara aveţi nevoie de: 8 linguri ulei de măsline, 20 picături de suc de lămâie, 2 linguri suc de grapefruit.

• Infuzie de păpădie. Se va bea zilnic o cană cu infuzie de păpădie. Se pun 1-2 linguriţe de plantă uscată la o cană de apă fierbinte, se lasă 10 minute, se strecoară, apoi se adaugă o felie de lămâie şi se bea infuzia neîndulcită.

• Salata anti-celulitică. Se aleg doi pumni de frunze tinere de păpădie, înainte ca planta să înflorească, se spală bine sub jet de apă rece, se rup dacă sunt prea mari, se aşează în salatieră, iar în momentul servirii, se stropesc cu un sos preparat din două linguri de ulei de măsline şi o lingură de zeamă de lămâie, puţină apă rece şi sare. Frunzele de păpădie se pot combina cu frunze de măcriş, ceapă verde, usturoi verde sau mărar.

• Beţi apă minerală săracă în sodiu, dar bogată în sulfuri diuretice. Aşa veţi elimina mai uşor celulita.

• 5 picături de ulei esenţial de pin în apa băii. Ajută la drenarea venelor.

Acneea este o afecţiune cutanată caracterizată prin apariţia coşurilor prin obstruarea porilor. Apare la 4 din 5 indivizii cu vârste între 12 şi 24 de ani. În 3-5% din cazuri afectiunea poate dura mai mulţi ani, provocând cicatrici inestetice, cu impact serios asupra dezvoltării psihosociale a adolescentului şi tânărului, putând conduce la apariţia depresiei şi izolării de societate.

La vârsta adolescenţei coşurile sunt mai uşor trecute cu vedere, pot reprezenta un semn al pubertăţii şi al procesului de maturizare. Când trecem de 20 de ani şi faţa noastră este încă sub asediul coşurilor, această situaţie ni se pare inacceptabilă şi deprimantă, acneea afectând în mod semnificativ psihicul şi viaţa socială a individului. Afecţiunea poate apărea, însă, la orice vârstă. Aproximativ 1 din 5 adulţi cu vârsta între 25 şi 44 de ani au acnee şi aproape jumătate dintre toate femeile de vârstă adultă au acnee uşoară-moderată.

Acneea apare atunci când foliculii piloşi cutanaţi se obturează. Fiecare folicul conţine glande sebacee care secretă o substanţă grasă (sebum) ce lubrifiază părul şi pielea. Atunci când organismul produce sebum, iar celulele mor mai repede decât pot fi eliminate prin pori, cele două componente se solidifică sub forma unui dop moale, alb. Acest dop poate obstrua porii, ducând la umflarea peretelui foliculului şi la apariţia punctelor albe. Dacă porul rămâne deschis, suprafaţa externă a dopului se poate înnegri, ducând la apariţia punctelor negre. Coşul este o inflamaţie care apare atunci când un punct alb rupe peretele foliculului pilos sub suprafaţa pielii. După rupere, pielea va fi invadată de sebum, celule moarte şi bacterii. Rupturile produse în profunzime duc la apariţia leziunilor asemănătoare furunculelor, numite acnee chistică. În unele cazuri, glandele sebacee continuă să secrete material care nu iese din piele, în schimb, se formează sub piele o umflatură represibilă, plată. Acesta se numeste chist sebaceu.

Glandele sebacee sunt stimulate de hormoni pentru a secreta sebum. Tenul acneic poate fi şi o consecinţă a unei afecţiuni precum chisturile ovariene. Acneea reprezintă un semn al apariţiei chisturilor pe ovare atunci când este asociată căderii excesive a părului, apariţiei de păr în exces, menstruaţiei neregulate şi coşurilor apărute înainte sau după menstruaţie.

Un alt factor care cauzează apariţia acneei este alimentaţia defectuoasă. Specialiştii recomandă evitarea ciocolatei, a produselor de tip fast-food, a snacks-uri, a mâncărurilor grase şi a multor produse lactate sau celor care conţin mult zahăr. Este recomandată o alimentaţie cât mai naturală, bazată pe consumul de fructe şi legume proaspete, de carne cât mai slabă.

Cercetătorii de la Wake Forest University School of Medicine au realizat cel mai mare studiu realizat despre acnee şi nivelul de stres, ca factor cauzator al acneei. Acest studiu arată că tinerii care au fost sub niveluri mari de stres au cu 23% mai multe şanse să sufere de un grad mai sever de acnee. Studiul a cercetat modul în care nivelurile de sebum cresc în momentele de stres şi modul cum acestea sunt legate de severitatea acneei. Adolescenţii, de aproximativ 14 ani, au raportat nivelurile de stres singuri, iar severitatea acneei a fost măsurată în două momente diferite ale experinţei lor: în timpul examenelor de la jumătatea anului şi în vacanţa de vară.

Un rol important în apariţia acneei îl constituie factorul ereditar. Dacă o persoană prezintă istoric familial de acnee, atunci este foarte posibil să sa confrunte şi ea cu această afecţiune. Un alt tip de persoane predispuse la apariţia acneei sunt cele care utilizează medicamente pe baza de steroizi, cum este cazul culturiştilor.

Tratamentul acneei complexe trebuie stabilit în urma unui consult interdisciplinar între medicul dermatolog, endocrinolog, nutriţionist şi ginecolog. Tratamentul depinde de multe ori de vârsta pacientului, de tipul de acnee, de factorii cauzatori sau de asocierea cu alte afecţiuni din sfera ginecologică sau endocrinologică.

În timp ce tratamentul acneei juvenile este local, bazat pe creme şi geluri speciale, în acneea severă tratamentul este complex: se urmăreşte diminuarea seboreei, introducerea tratamentelor microchirurgicale, peelingului chimic, tratamentelor IPL (lumină pulsată). Cel mai nou tratament al acneei este cel cu laser Dye, care are dublă acţiune: urmăreşte distrugerea bacteriilor şi stimularea colagenului propriu fără a arde pielea. Este o procedură simplă care implică doar o uşoară iritaţie a pielii, fără riscuri şi cu rezultate spectaculoase. O altă metodă revoluţionară de tratament este reprezentată de terapia laser de joasă energie (LLLT). Procedura acţionează prin efecte bio-stimulante, anti-inflamatorii şi anti-alergice, regenerare şi reparare a tesuturilor. Pentru fiecare terapie cu laser sau fără trebuie să consultaţi medicul dermatolog pentru a fi sigure că nu prezentaţi contraindicaţii la acest tip de terapii.

Recomandarea dermatologilor este ca persoanele cu ten acneic să nu înţepe şi să nu stoarcă niciodată coşurile. Acest lucru poate duce la apariţia semnelor şi cicatricelor sau la infecţie prin interacţiunea dintre bacteriile saprofite şi o piele anormal de grasă. Este recomandată utilizarea produselor de curăţare antibacteriene, dar non-uleioase. Pentru a întări rezistenţa pielii sunt recomandate suplimentele de vitamina B complex şi zinc luate în fiecare zi.

VEZI VIDEO: Emisiunea “Acneea - aspecte generale”, interviu realizat cu dr. Bogdan-Dimitrie Niculae, specialist dermatolog, preşed. Asociaţiei Medicale Româneşti de Medicină “Anti-Aging”, director al Centrului Medical Lasermed. Emisiunea poate fi vizionată la categoria Dermatologie estetică.

Scorul APGAR reprezintă punctajul acordat de medic nou născutului imediat după naştere, sau pe inşelesul tuturor, prim notă obţinuta de micuţi. Controlul se realizează de către neonatolog la 60 de secunde după naştere. Medicul măsoară următorii parametri:

• respiraţia spontană

• frecvenţa cardiacă

• culoarea tegumentelor

• excitabilitatea reflexă

• tonusul muscular

În funcţie de respectivele manifestări clinice pe care le prezintă, nou-nascutul primeşte un scor, cunoscut drept scorul APGAR.
Scorul Apgar a fost propus de către Virgina Apgar în anul 1953, ca o modalitate de evaluare a stării nou-născutului imediat după naştere. În funcţie de valoarea scorului Apgar, nou-nascuţii se împart în patru grupe:

• Scorul Apgar 8-10 – copilul respiră normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100/min, iar tegumentele capătă culoarea roz generalizată. Medicul aspiră secreţiile orofaringiene. De acest scor beneficiează conform medicilor peste 90% dintre nou născuţi. În cazul În care medicul neonatolog nu este în sală, scorul Apgar poate fi calculat copilului dumneavoastră şi de către medicul ginecolog
• Scorul Apgar 5-7 – nou născutul nu respiră iniţial spontan, iar respiraţia se reia doar dupa manevrele tactile. Ritmul cardiac este mai mare de 100 bătăi pe minut, dar culoarea tegumentelor rămâne cianotică. Se poate asocia administrarea de oxigen.
• Scorul Apgar 3-4 - copilul nu respiră spontan, în ciuda stimulării tactile, iar ritmul cardiac este mai mic de 100/min.
• Scorul Apgar 0-2 - nou-născutul care nu respiră, nu are bătăi cardiace audibile, tonusul muscular este scăzut, este cianotic şi nu reacţionează reflex la dezobstrucţia căilor aeriene.

Peste 50% dintre prematurii cu vârsta gestaţională de 25-26 săptămâni primesc scorul Apgar cuprins între 0-3, fără să aiba acidoza severa, si răspund foarte bine la resuscitare.
Scorul Apgar calculat imediat după naştere nu este cel mai important. Relevanţa cea mai mare o are scorul care este măsurat la aproximativ 20 de minute după naştere.
Scorul APGAR este util si prin prisma simplităţii cu care este calculat. Foarte usor de constatat, măsurând cu acurateţe starea de sănătate a bebeluşului în primele momente din viaţă, scorul APGAR este astăzi folosit în maternităţile din lumea întreagă !

Ce scor a obţinut bebeluşul tău la naştere ?

Aşteptăm răspunsurile tale pe forum în topicul deschis special pentru aceast subiect -> Scorul APGAR.

VEZI VIDEO: Scorul APGAR, Dr. Adrian Crăciun, medic neonatolog, Spitalul Cantacuzino. Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Pediatrie.

Legătura strânsă dintre copil şi mamă în timpul sarcinii are loc atât la nivel celular cât şi la cel afectiv, al cărui centru neuronal este în creier. Mama şi copilul aflat în pântec dezvoltă astfel o relaţie care are o puternică bază biologică încă din primele luni de sarcină.
Conform ziarului El Mundo, o lucrare publicată de Universitatea din Navarra reuşeşte să explice ultimele progrese ştiinţifice asupra acestui fenomen natural care face ca embrionul, care este o entitate străină organismului matern să nu fie respins de corpul mamei ca un pericol şi să nu fie activate mecanismele de apărare corespunzătoare.
Autoarea lucrării, profesoara Natalia Lopez Moratalla, a explicat că această toleranţă imunologică se generează prin intermediul unor substanţe pe care le eliberează embrionul încă din primele zile de viaţă şi care dezactivează celulele materne care suscită respingerea.
Una dintre descoperiri este că femeile însărcinate au, în măduva osoasă, celule suşă multipotenţiale provenite de la făt, în proporţie de două până la şase unităţi la mililitru de sânge. Acest fenomen poartă numele de “microchimerism”. “S-a verificat că acestea apar din a patra săptămână de sarcină şi că rămân în corpul femeii pe întreaga durată a vieţii. Existenţa lor a fost dovedită şi după 20 de ani în regenerarea spontană a inimii mamelor care sufereau de cardiopatie sau în repararea hepatică”, a explicat Natalia Lopez Moratalla.
Manuel Gimenez Amaya, profesor la catedra de Embriologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a subliniat că această descoperire poate avea “importante aplicaţii clinice având în vedere că este vorba de celule diferite care convieţuiesc”. Însă această parte moleculară este un complement important în legătura de afectivitate cu fetusul, care se produce în creierul mamei ca urmare a modificării hormonilor în timpul sarcinii.

Elementul-cheie este oxitocina, hormonul încrederii şi al plăcerii şi cortizolul, un hormon care este activat ca răspuns la stres. ”Într-o situaţie de stres, neuronii cerebrali ai hipotalamusului generează un factor care determină eliberarea de cortizol, însă la femeile gravide nu este aşa. Între luna a doua şi a patra de sarcină, ovarele de 10 până la 100 de ori mai mult progesteron şi se diminuează astfel răspunsul emoţional şi fizic la stres”, precizează Lopez Moratalla.

Pe de altă parte, cercetători de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care îl presupune starea de stres la femeile însărcinate. Ei au descoperit că o stare prelungită de stres şi contactul cu anumiţi alergeni pot predispune la sugarul hrănit la piept îmbolnăvirea de astm infantil. Cercetătorii americani au explicat că stresul la femeile însărcinate poate influenţa sistemul imunologic al bebeluşului. Una din concluziile studiului realizat în mediu urban asupra a 387 de mame lactante şi care au fost supuse la nivele diferite de stres, a fost că expunerea la alergeni (acarienii din praful locuinţei) în timpul sarcinii, duce la creşterea nivelului de imunoglobulină E, anticorpul care are legatură cu imunitatea.
Potrivit cercetătorilor spanioli, în timpul sarcinii, fetusul trimite semnale care stimulează producerea, începând din luna a cincea de sarcină, a unui neurotransmiţător denumit oxitocina, corelat cu încrederea. Profesorul spaniol a explicat că în urma acestui proces “se acumulează oxitocina în diferite zone ale creierului, iar acestea generează schimbări structurale şi funcţionale care au drept consecinţă creşterea afectivităţii faţă de copilul purtat în pântec”.
Această legătură afectivă a fost vizualizată cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale a creierului în care se observă cum la vederea imaginii propriului copil se activează partea legată de afectivitate. Prin sistem s-a descoperit că răspunsul cerebral este mai intens în timpul plânsului copilului decât la cel al râsului, servind mai bine la recunoaşterea a ceea ce doreşte copilul. La fel se întâmplă şi când se prezintă o situaţie negativă, cum este de exemplu, cea de separare spre deosebire de cea a jocului.

Oxitocina, care se acumulează în timpul sarcinii, începe să se elibereze la fiecare mişcare a fătului înainte a se naşte /celebrele lovituri cu picioarele/ dar şi în timpul naşterii şi al alăptării, sau când nou-născutul suge la piept, intensificând afectivitatea mamei. “Aceste prime contacte fizice întăresc legătura dintre mamă şi copil, care rămân gravate în creier”, asigură cercetătorul spaniol. Ea a subliniat însă că această relaţie specială poate fi zdruncinată dacă apare o alterare emoţională care să rupă echilibrul şi atunci instinctul matern pierde din intensitate. În unele cazuri poate fi chiar patologic.

Sindromul oboselii cronice este o tulburare care se caracterizează în primul rând printr-o constantă senzaţie de oboseală profundă, la care se asociază o serie de simptome fizice, sistemice şi psihologice şi care afectează activitatea obişnuită a individului, prin slăbiri frecvente ale organismului.

De cele mai multe ori pacienţii merg de la medic la medic pentru a găsi o cauză pentru aceasta stare generală de oboseală. Aceştia simt că este ceva în neregulă cu ei, cheltuiesc timp, energie şi bani pentru a găsi cauza, iar de cele mai multe ori se simt neînţeleşi de medicii la care apelează până să ajungă la un medic psihiatru.

Simptomele sindromului de oboseală cronică se confundă cu un număr enorm de mare de boli şi sindroame, cu debutul unor suferinţe organice, sau cu perioada de convalescenţă. La majoritatea pacienţilor se constată o depresie uşoară, asociată cu manifestări precum: senzaţie perpetuă de oboseală, mai ales oboseală matinală, tulburări ale ritmului alimentar manifestate prin lipsa poftei de mâncare, stare generală proastă, concentrare dificilă, scăderea libidoului sexual, tendinţa de a ne îmbolnăvi uşor de infecţii, viroze.

Opţiunile de tratament sunt legate de câţiva factori. Primul este necesitatea de a îndepărta orice cauză organică, de excludere a altor afecţiuni posibile. Spre exemplu, dacă sindromul oboselii cronice apare în cazul unei boli sistemice precum diabet, boală imunologică, cancer, insuficienţă hepatică cronică, trebuie mai întâi să se echilibreze boala care generează sindromul. În al doilea rând, trebuie să se realizeze o analiză profundă a programului, stilului de viaţă şi a comportamentului pacientului. A treia etapă este terapia propriu-zisă care cuprinde medicaţie care are ca scop îmbunătăţirea funcţionalităţii sistemului nervos şi tratarea tuturor simptomelor asociate precum depresia şi anxietatea, afecţiuni care necesită un tratament corect cu antidepresive şi anxiolitice pe o perioadă suficient de lungă. Cea de-a patra etapă este psihoterapia, prin metode cognitiv-comportamentale care urmăresc să corecteze într-o perioada medie de timp greşelile de comportament ale pacientului, habitudini care îl duc pe acesta într-o stare de impas.

Sindromul oboselii cronice se confundă cu tulburări metabolice destul de grave, provocate de faptul că pacienţii se alimentează doar seara, cu cantităţi mari de alimente, consumă alcool, toate acestea ducând la un somn de noapte agitat, neodihnitor, cu tulburări tensionale şi apnee.
Se recomandă un mic dejun consistent şi servirea mesei la ore regulate în timpul zilei pentru menţinerea energiei optime. De asemenea, este recomandat consumul de alimente în cantităţi raţionale, potrivite cu activitatea pe care o desfăşoară individul. Se consideră că 1400-1500 calorii pe zi ne permit o alimentaţie bogată şi variată. Masa de dimineaţă este deosebit de importantă, lipsa acesteia poate duce la apariţia hipoglicemiei, la stimularea adrenalinei, la scăderea performanţială şi la modificări ale dispoziţiei. Se mai recomandă exerciţiu fizic, renunţarea la fumat şi cafea şi consumul redus şi chiar renunţarea la băuturi carbogazoase, deoarece acestea modifică ph-ul general al organismului, cresc pofta de mâncare şi aciditatea digestivă.

VEZI VIDEO: Serialul “Sindromul oboselii cronice, o afecţiune a omului modern”, o serie de trei interviuri realizate cu prof. univ. dr. Florin Tudose, şeful secţiei de Psihiatrie a Spitalului Universitar Bucureşti. Emisiunile pot fi vizionate la Categoria Psihiatrie.

În timpul sarcinii, mai mult decât oricând femeia trebuie să aibă o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. La peste jumătate din gravide, s-a constatat o stimulare accentuată a apetitului care debutează de obicei la începutul trimestrului al doilea şi se menţine până la sfârşitul sarcinii, uneori diminuând în ultimele luni.

De asemenea se constată frecvent modificări ale gusturilor gravidei, preferinţe pentru fructe, murături, mâncăruri sărate, condimentate. Astfel, unii autori au stabilit creşterile medii în greutate a gravidei cu evoluţie normală a sarcinii în patru momente:

-650 g: în primele 10 săptămâni
-4 kg: la 20 de săptămâni
-8,5 kg: la 30 săptămâni
-12,5 kg: la 40 de săptămâni

Cheia unei alimentaţii corespunzătoare pe parcursul sarcinii este echilibrul şi varietatea. În primul rând, nu trebuie să mâncaţi pentru doi, ci trebuie să mâncaţi mai consistent decat de obicei şi diversificat. Ai nevoie de 300 calorii în plus pe zi şi de o cantitate suplimentară de acid folic, fier, zinc şi calciu. Alimentaţia trebuie să cuprindă alimente sănătoase, din toate grupele alimentare: fructe, legume, cereale, carne, lactate. Se preferă mesele în cantităţi mici dar în număr mai mare pe zi, decât mese puţine şi bogate, deoarece în acest fel se ameliorează şi greţurile caracteristice perioadei de început a sarcinii şi se evită supraalimentaţia. Cantitatea de fructe consumate pe zi este de 500 grame, ideal consumate dimineaţa, până la ora prânzului. Este recomandat să consumaţi câte un singur tip de fruct la o masă, iar după câteva ore să schimbaţi tipul de fruct.

Salatele de crudităţi pot fi asezonate cu 1-2 linguri de seminţe de susan, susanul conţinând mai mult calciu decât un pahar cu lapte, cu seminte de dovleac sau cu germeni de grâu sau seminţe de in.

Baza alimentaţiei pe o zi:

1. Cereale: 8 porţii (de exemplu o felie de pâine din grâu integral, o ceaşcă de cereale; o jumătate de cană de paste sau orez)
2. Legume: 4 sau mai multe porţii (două legături de morcovi, o ceaşcă de verdeţuri măcinate; o ceaşcă de brocoli sau conopidă gătită). Morcovii sunt foarte bogaţi în vitamina A şi fibre.
3. Fructe: 2-4 porţii (un măr mic, portocală, pară sau o ceaşcă de stafide). Bananele sunt o bogată resursă de potasiu şi de energie, digerându-se uşor. Se pot amesteca cu cereale şi iaurt.
4. Lactate: 3 porţii (250-300 ml de lapte sau iaurt ori 50 g de brânză). Iaurtul este alimentul care îţi dă 25% din doza zilnică de calciu, proteine, fibre şi câteva din vitaminele şi mineralele de care organismul are nevoie.
5. Carne de porc, de vită, de pui sau de peşte, ouă, alune sau seminţe: 2-3 porţii (carne de vită porc sau de pasăre gătită ori fructe de mare).
6. Grăsimi, uleiuri sau dulciuri: foarte puţin. Când aveţi poftă de dulce, consumaţi fructe uscate precum caisele, stafidele. În loc de îngheţată, consumaţi un iaurt de fructe îngheţat. Puteţi să înlocuiţi plăcintele de mere cu un măr copt la cuptor.
7. Omega-3. Include in dieta ta nuci şi seminţe de in

Un litru de lapte de soia poate asigura cu succes o treime din necesarul zilnic de calciu şi vitamina D. Este ideal să includeţi în meniu alimente precum tofu, care are 10 g de proteine.

Necesarul de lipide în timpul sarcinii este puţin modificat, creşte astfel necesarul de proteine şi glucide. Sunt necesare în cantităţi crescute fierul, calciul, acidul folic şi vitamina D. Fibrele alimentare sunt importante în combaterea constipaţiei.

În timpul sarcinii necesarul de fier se dublează, ajungând la 30 mg/zi. Surse alimentare de fier sunt: carnea roşie, în special ficatul, rinichii şi carnea de vită, gălbenuşul de ou, nucile, fasolea, spanacul, germenii de grâu, fructe uscate. Fierul din sursele animale se absoarbe mult mai bine decât cel din surse vegetale.

Nevoile de proteine în timpul sarcinii sunt uşor crescute, fiind necesar un supliment de 25-30 g proteine/zi faţă de cantitatea recomandată înainte de sarcină. În timpul sarcinii se recomandă un aport zilnic de 1,5 g/kg corp de proteine, din care aproximativ jumătate să fie de origine animală: lapte, brânză, iaurt, carne (pasăre, vită sau peşte) şi ou.

Trebuie să se ţină seama de glucidele provenite din cereale integrale, orez, fructe, legume care sunt şi surse de vitamine din grupul B.
Surse alimentare bogate în calciu şi fosfor sunt: lactate (lapte integral, iaurt), brânzeturi, fructe şi ouă. Excesul de calciu este periculos în timpul sarcinii, deoarece poate declanşa contracţiile uterine. Dacă este necesară suplimentarea calciului, se administrează suplimente multivitaminice prenatale, special concepute pentru gravide.

Aportul zilnic acid folic este de 0,8 mg. Aportul adecvat de acid folic în primele luni de sarcină scade riscul de a da naştere unui copil cu malformaţii (defecte de tub neural) în special spina bifidă. Surse de acid folic: legumele cu frunze verzi: spanac, broccoli, salată, varză, sparanghel alături de portocale, cereale integrale, lintea şi arahidele. Acidul folic este distrus uşor prin conservare şi gătire. Se recomandă consumul fructelor şi legumelor proaspete sau cât mai puţin preparate termic, iar poftele de dulce ar trebui să fie potolite cu fructe în general.
Femeia gravidă are nevoie de cel puţin 2 litri de lichid pe zi, de preferat sub formă de apă, lapte, sucuri de fructe sau legume proaspete, neîndulcite. Este bine să consumaţi ghimbir, mai ales ceai de ghimbir. Se pun 2 linguriţe de rădăcină de ghimbir în apă fierbinte, se mai lasă la fiert şi se îndulceşte cu miere.

Alimentele nerecomandate gravidei sunt următoarele:

1. Carnea: porc, vită, pui, sau peşte şi ouăle insuficient gătite sau crude.
2. Fast-food-ul
3. Orice peşte crud gen sushi, dar şi increle sunt interzise. De asemenea, nu trebuie consumat peşte spadă, rechin, somn, macrou, ton. Au o importantă doză de metil-mercur, un metal dăunător creşterii creierului şi al sistemului nervos al copilului.
4. Produse lactate nepasteurizate. Pot conţine Listeria, o bacterie rar întâlnită în produse ce conţin lapte nepasteurizat, în carne crudă sau insuficient fiartă.
5. Câteva tipuri de lapte şi brânzeturi moi, cum ar fi brânza feta, brie, Roquefort, camembert, brânza de capră etc
6. Pateuri sau conserve de carne recongelate.
7. Sucuri nepasteurizate
8. Legumele culese verzi
9. Suplimentele nutritive pe bază de plante
10. Apa nepotabilă sau netestată.
11. Produsele alimentare ce conţin alune, căpşuni etc.
12. Alimentele bogate în grăsimi: slănină, maioneză, carne grasă
13. Alimente bogate în glucide: zaharul, dulceaţă, gem
14. Următoarele plante medicinale: coada şoricelului, obligeana, pelin, ienupăr, rostopasca, salvia, cimbrul, pătrunjelul, scorţişoara, levanţica.
15. Plantele cu efect laxativ. Poţi mânca multe cireşe, mere, măsline, prune, pepene, dar şi spanac sau roşii, care au efect împotriva constipaţiei.

Deşi este foarte eficient în combaterea anxietăţii şi insomniei, gravidelor nu le este recomandat paducelul, deoarece planta relaxează uterul. De altfel, şi femeile care alăptează ar trebui să-l evite.

Dacă vă planificaţi sarcina şi v-aţi pus în plan să rămâneţi însărcinată, atunci dumneavoastră deţineţi controlul asupra acestei perioade. Informaţi-vă, mergeţi la medic de urgenţă pentru a vă asigura o sarcină sănătoasă şi pentru a preveni complicaţiile în timpul graviditatii şi ulterior, a naşterii.

În cazul în care rămâneţi însărcinată accidental, este foarte important să fiţi permanent atentă la ce mâncaţi şi să nu omiteţi legumele, fructele, alimentele bogate în calciu, să aveţi o alimentaţie corectă, să consumaţi puţine băuturi cu conţinut ridicat de cofeină, să spălaţi corect fructele şi legumele, precum şi să evitaţi consumul de lapte nepasteurizat, primele două săptămâni de sarcină fiind esenţiale în evoluţia ulterioară a mamei şi bebeluşului.

Perioada cea mai potrivită pentru a deveni mamă este între 20 şi 30 de ani. Femeia trebuie să consulte medicul specialist pentru a se asigura că nu suferă de afecţiuni ginecologice care ar putea pune în pericol sănătatea viitorului bebeluş: procese inflamatorii cronice pelviene, în special inflamatia trompelor uterine sau boli cu transmitere sexuală. Este esenţial ca şi femeia şi bărbatul să se supună unei serii de teste specifice şi să înceapă modificarea stilului de viaţă: o dietă echilibrată, respectarea programului de odihnă, renunţarea la fumat. Este indicat ca toate aceste schimbări să aibă loc înainte de conceperea copilului.

Dacă vă propuneţi să concepeţi imediat după ce aţi întrerupt anticoncepţionalele, va fi foarte greu să stabiliţi data la care veţi naşte. După ce încetaţi să luaţi anticoncepţionale, ciclul menstrual este neregulat, de aceea momentul ovulaţiei în primul ciclu este foarte greu de prevăzut. De altfel, doctorii chiar recomandă renunţarea la pilule cu cel puţin 6 luni înainte de a concepe, pentru a evita ca dumneavoastră sau fătul să întâmpinaţi probleme pe tipul sarcinii. Se poate întâmpla ca ciclu menstrual să nu apară imediat după încetarea pilulelor, deoarece ovarele dumneavoastră au nevoie de un timp pentru a se recupera. Dacă ciclul nu apare însă în trei luni de zile, se recomandă să consultaţi un specialist.

Trebuie să ştiţi că nu există nicio dovadă că nicotina din ţigările sau cofeina din cafeaua consumată de bărbat afectează capacitatea de concepere sau cauzează defecte ale fătului. Însă mama trebuie să evite fumul de ţigară al altora pe durata sarcinii şi evident să nu fumeze.
Dacă nu vă mai amintiţi să fii făcut vărsat de vânt pe perioada copilăriei, faceţi un test de sânge. În cazul în care se dovedeşte că nu aţi avut, vaccinaţi-vă chiar în acel moment. Unii medici recomandă, ca metodă de precauţie, să aşteptaţi în jur de 3 luni de la imunizare până a concepe copilul, deoarece contactarea vărsatului de vânt în timpul sarcinii are efecte dramatice şi extrem de grave asupra mamei şi fătului.
Dacă observaţi că nu aţi reuşit să rămâneţi însărcinată în decursul unui an de zile, problema dumneavoastră ar putea fi mai gravă, ţinând de fertilitatea dumneavoastră sau a tatălui şi, de aceea trebuie să vă adresaţi medicului pentru consult şi analize.

Deficienţa de iod în alimentaţia viitoarei mămici poate afecta foarte grav viitorul bebeluş, care riscă să se nască cu retard mintal sau chiar să moară pe parcursul graviditatii. De aceea este necesară testarea glandei tiroide înainte de concepere, dar şi pe parcursul primului an după naştere.

Se recomandă administrarea de acid folic cu 3 luni înainte de concepere şi în primele 12 săptămâni de sarcină. Luarea acidului folic înainte de a concepe şi în primele săptămâni de sarcină reduce riscul anomaliilor congenitale ale sistemului nervos la copii.

Deficienţa de fier în timpul sarcinii este una din cauzele hemoragiilor după naştere, infecţiilor, greutăţii mici la naştere, mortalităţii materne şi infantile. Chiar şi o deficienţă moderată de fier are consecinţe negative: performanţă intelectuală scăzută; dezvoltarea fizică inadecvată a copiilor mici, a prescolarilor şi elevilor; imunitate scăzută şi predispoziţie la bolile infecţioase.